Zona de protecție a unui paratrăsnet poate fi determinată folosind „metoda sferei rulante” și „metoda-liniei întrerupte”. Metoda-liniei întrerupte este simplă de proiectat și economică de implementat, deși nu este potrivită pentru clădiri foarte înalte. În schimb, metoda sferei rulante-care se bazează pe modelarea computațională pentru a defini zona de protecție-este foarte complexă și implică costuri semnificative.
Comparând cele două, metoda sferei rulante este considerată abordarea mai sofisticată și mai fiabilă. Aceasta implică simularea unei sfere care se rostogolește în jurul clădirii; zonele din cadrul traseului sferei care rămân neatinse de sferă în sine constituie „zona sigură”-în esență, zona aflată la îndemâna unui fulger. Cu toate acestea, paratrăsnetul au limitări inerente în ceea ce privește aria lor de acoperire, ceea ce explică de ce sunt adesea instalate mai multe paratrăsnet pe o singură clădire.
În general, cu cât este mai mare punctul de instalare și cu cât este mai mare numărul de paratrăsnet, cu atât este mai eficientă protecția clădirii. Progresele moderne au transformat protecția împotriva trăsnetului în sisteme mai sigure și mai practice. Un astfel de sistem este „rețeaua de protecție împotriva trăsnetului de tip cușcă ascunsă-”, care interconectează componentele metalice ale clădirii pentru a forma o plasă metalică masivă. Această rețea oferă o ecranare excelentă, este convenabil de instalat și îmbunătățește estetica clădirii; în plus, funcționează eficient ca un conductor de jos-pentru a canaliza în siguranță curentul fulgerului în pământ, asigurând un nivel ridicat de siguranță.